ÎNSOȚITÓR, -OÁRE, însoțitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care însoțește, care întovărășește. ◊ Însoțitor de vagoane = funcționar la căile ferate însărcinat cu supravegherea unui vagon de la stația de pornire până la stația de destinație. – Însoți + suf. -tor. Vezi definitia »

DERULÓR s.n. Mașină de derulat furnire. [După fr. dérouleuse]. Vezi definitia »

CONTIȘÓR, contișoare, s. n. (Fam.; rar) Socoteală mică, neînsemnată; sumă mică de plată. – Cont + suf. -ișor. Vezi definitia »

REOSPĂLĂTÓR, reospălătoare, s. n. Jgheab înclinat, confecționat din tablă și căptușit cu faianță, utilizat la spălarea, respectiv la concentrarea cărbunilor. [Pr.: re-o-] – Reo- + spălător. Vezi definitia »

fârțâitór, fârțâitoáre, adj. (reg.) care n-are astâmpăr; fâțâitor. Vezi definitia »