EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. Vezi definitia »

INDICÍBIL, -Ă, indicibili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate spune; inexprimabil, inefabil. – Din fr. indicible. Vezi definitia »

CONTAMINÁBIL, -Ă, contaminabili, -e, adj. Care poate fi contaminat, expus contaminării. – Din fr. contaminable. Vezi definitia »

INCOMESTÍBIL, -Ă adj. Care nu e bun de mâncat; otrăvitor. [Cf. fr. incomestible]. Vezi definitia »

ITALOFÍL, -Ă adj., s.m. și f. Iubitor, admirator a tot ceea ce este italian. [< it. italofilo]. Vezi definitia »