PUPÍL, -Ă s. m. f. minor aflat sub tutela cuiva. (< fr. pupille, lat. pupillus) Vezi definitia »

fitíl (fitíluri), s. n. – 1. Fir de bumbac, sfoară etc. care se introduce în mijlocul lumînărilor pentru a fi aprinse. – 2. Detonator. – 3. Intrigă, mașinație, uneltire. – Mr. fitil’. Tc. fitil (Șeineanu, II, 173; Meyer 100; Lokotsch 600; Ronzevalle 123), cf. ngr. φυτίλι, alb., bg. fitil, sb. fitilj. Sensul de „intrigă” există și în tc. și în ngr., cf. Graur, BL, IV, 79. Vezi definitia »

HEXASTÍL s.n. Templu grecesc cu șase coloane în față. [Cf. fr. hexastyle < gr. hexa – șase, stylos – coloană]. Vezi definitia »

VOLATÍL, -Ă adj. (despre lichide) care se evaporă ușor; volatilizabil. (< fr. volatil, lat. volatilis) Vezi definitia »

PENÍBIL, -Ă adj. care provoacă o impresie neplăcută; supărător, jenant. (< fr. pénible) Vezi definitia »