străbáte (-t, ătút), vb. – 1. A parcurge. – 2. A traversa, a trece dintr-o parte în cealaltă. – 3. A pătrunde, a intra, a ajunge la. – Mr. străbat(ire). De la bate cu pref. stră-. Der. directă de la un lat. *extrabattĕre (Pascu, I, 50) este improbabilă. – Der. străbătător, adj. (pătrunzător; deștept). Vezi definitia »

DIFUZIBILITÁTE s. f. Proprietatea pe care o au unele corpuri de a difuza (3). – Din fr. diffusibilité. Vezi definitia »

INSÉCTE s. f. pl. clasă de artropode cu corpul din segmente diferențiate în cap, torace și abdonem, cu trei perechi de picioare articulate, cu respirație traheană și cu dezvoltare prin metamorfoză. (< fr. insectes) Vezi definitia »

-MÉNTE elem. „manieră, mod”. (< it. -mente, cf. lat. mente) Vezi definitia »

STERILITÁTE s.f. Însușirea, starea a ceea ce este steril; incapacitate de reproducere. ♦ (Fig.) Incapacitate, neputință de a realiza ceva. [< fr. stérilité, cf. lat. sterilitas]. Vezi definitia »