Definita cuvantului instrumentalism
INSTRUMENTALÍSM s. n. Concepție filosofică potrivit căreia noțiunile, categoriile și teoriile științifice nu reflectă realitatea obiectivă, fiind numai niște instrumente pentru săvârșirea unor acțiuni utile individului. – Din fr. instrumentalisme. Cf. rus. instrumentalizm.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentalism
BUDÍSM s. n. Religie răspândită în Asia orientală, al cărei principiu fundamental este renunțarea la frământările, lupta și plăcerile vieții. – Fr. bouddhisme. Vezi definitia »
TRADIȚIONALÍSM s. n. atașament față de tradiție. ◊ orientare social-politică și culturală îndreptată spre considerarea nediferențiată, necritică a valorilor tradiției. ◊ tendință, mai ales în planul culturii, de suprasolicitare a elementelor tradiției, înțelese ca valori de sine, fără selecționare critică și fără interpretarea lor prin prisma noilor valori produse de evoluția social-culturală. (< fr. traditionalisme) Vezi definitia »
MENDELÍSM s. n. concepție biologică potrivit căreia transmiterea caracterelor ereditare se face după anumite legi fixe, independent de acțiunea și influența mediului exterior asupra organismului. (< fr. mendélisme) Vezi definitia »
IDEALÍSM s.n. 1. Orientare fundamentală în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conștiința, ideea drept factor primordial, iar materia, natura, existența ca factor secund. 2. (Rar) Urmărire dezinteresată a unui ideal. [Pron. -de-a-. / < fr. idéalisme]. Vezi definitia »
TEÍSM2 s.n. (Med.) Totalitatea tulburărilor produse în urma abuzului de ceai. [Pron. te-ism. / < fr. théisme, cf. thé – ceai]. Vezi definitia »