Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
BACTERIOLOGÍE s. f. Ramură a biologiei care are ca obiect studiul bacteriilor. V. microbiologie. [Pr.: -ri-o-] – Fr. bactériologie (< gr.). Vezi definitia »
POLIMASTÍE s.f. (Med.) Anomalie constând în existența mai multor mamele. [Gen. -iei. / < fr. polymastie, cf. gr. polys – numeros, mastos – mamelă]. Vezi definitia »
EUCARISTÍE s.f. v. euharistie. Vezi definitia »
FOTOTROPÍE s. f. fototropism (1). (< fr. phototropie) Vezi definitia »
știríe1, s.f. (înv.) sterilitate (la animale). Vezi definitia »