Definita cuvantului integritate
INTEGRITÁTE s. f. 1. Însușirea de a fi integru; cinste, probitate; incoruptibilitate. 2. Însușirea de a fi sau de a rămâne intact, întreg. 3. (În sintagma) Integritate teritorială = principiu de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare stat are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său. – Din fr. intégrité.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu integritate
SPIRITUALITÁTE s. f. Calitatea, caracterul a ceea ce este spiritual. ♦ (p. spec.) Ceea ce caracterizează o colectivitate umană din punctul de vedere al vieții sale spirituale, al specificului culturii sale. [Pr.: -tu-a-] – Din fr. spiritualité. Vezi definitia »
CAUZALITATE (‹ fr.) s. f. 1. (FILOZ.) Raport necesar între cauză și efectul său, cauza desemnând antecedentul producător al efectului. ♦ Principiul cauzalității = principiu fundamental al gîndirii enunțat astfel: în aceleași condiții, aceleași cauze produc aceleași efecte. C. socială = proces de atribuire a rolului de cauză anumitor elemente sau factori ai vieții sociale (personali, interpersonali sau extrapersonali) în raport cu alții. 2. (GENET.) Raport genetic existent între anumite stări ale formelor și varietăților materiei, apărute în procesele de mișcare și dezvoltare ale acesteia. Vezi definitia »
RAPIDITÁTE s. f. însușirea a ceea ce este rapid; repeziciune, iuțeală. (< fr. rapidité, lat. rapiditas) Vezi definitia »
TOPORẤȘTE, toporâști, s. f. Coadă de coasă, de topor, de secure. [Var.: toporíște s. f.] – Din sl. toporište. Vezi definitia »
INDEMONSTRABILITÁTE s.f. Însușirea a ceea ce este indemonstrabil. [Et. incertă]. Vezi definitia »