Definita cuvantului intenție
INTÉNȚIE, intenții, s. f. Dorință, gând de a face, de a întreprinde ceva; proiect, plan. ◊ Loc. adv. Cu intenție = intenționat, înadins. Fără intenție = involuntar, fără să vrea. ◊ Loc. conj. Cu intenția să... (sau, loc. prep., cu intenția de a...) = cu gândul, în dorința de a... ◊ Expr. A face cuiva proces de intenție = a învinui pe cineva de gânduri pe care nu le-a avut. A avea intenții serioase (cu)... = a) a fi decis să realizeze ceea ce și-a propus; b) a fi decis să contracteze o căsătorie. ♦ (Jur.) Atitudine psihică a unei persoane care își dă seama de caracterul ilicit al faptei sale, prevăzându-i și dorindu-i sau acceptându-i efectele. [Var.: intențiúne s. f.] – Din fr. intention, lat. intentio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intenție
CHINEZITERAPÍE s. f. terapeutică prin diferite activități ce presupun mișcare; chinetoterapie. (< fr. kinésithérapie) Vezi definitia »
MIOREXÍE s. f. ruptură musculară. (< fr. myorexie) Vezi definitia »
stăncălíe, stăncălíi, s.f. (reg.) numele unei specii de stăncuțe. Vezi definitia »
OBNUBILÁȚIE, obnubilații, s. f. (Rar) Obnubilare. – Din fr. obnubilation. Vezi definitia »
CALCOTIPÍE s. f. procedeu grafic de reproducere în executarea unui desen manual pe o placă de zinc și apoi în gravarea chimică a acesteia; stampă obținută. (< fr. chalcotypie) Vezi definitia »