ECUATORÍÁL, -Ă, ecuatoriali, -e, adj., s. n. 1. Adj. Care aparține ecuatorului, privitor la ecuator; specific, caracteristic ecuatorului. ◊ Zonă ecuatorială = zonă de circa zece grade care se întinde de o parte și de alta a ecuatorului. Coordonate ecuatoriale = sistem de coordonate pentru determinarea locului unui astru pe sfera cerească în raport cu ecuatorul ceresc. 2. S. n. Lunetă astronomică cu un mecanism care îi permite să se rotească în jurul unei axe perpendiculare pe planul ecuatorului ceresc, în scopul urmăririi unui astru. [Pr.: -cu-a-to-ri-al] – Din fr. équatorial. Vezi definitia »

SACERDOTÁL, -Ă, sacerdotali, -e, adj. (Livr.) Preoțesc; p. ext. sacru, solemn. – Din fr. sacerdotal, lat. sacerdotalis. Vezi definitia »

VERNÁL, -Ă, vernali, -e, adj. (Livr.) Care ține de primăvară, privitor la primăvară. ◊ (Astron.) Punct vernal = punct de intersecție a eclipticii cu ecuatorul ceresc, în care Soarele se află la echinocțiul de primăvară. – Din fr. vernal, lat. vernalis. Vezi definitia »

MORTÁL, -Ă, mortali, -e, adj. L Care provoacă moartea, aducător de moarte; ucigător. ◊ Salt mortal = figură acrobatică foarte periculoasă, constând dintr-o mișcare de rotire totală a corpului în aer. 2. Specific unui mort (II), ca de mort. 3. (Arg.) Extraordinar, nemaipomenit (de bun, de frumos etc.). – Din lat. mortalis, it. mortale. Vezi definitia »

SUBNORMÁL, -Ă I. adj. cu dezvoltare intelectuală sau fizică întârziată. II. s. f. (mat.) segment determinat de proiecția ortogonală pe axa absciselor a unui punct de pe o curbă plană și de intersecția la curbă a normalei cu această axă în punctul considerat. (după fr. sous-normal) Vezi definitia »