Definita cuvantului interdicție
INTERDÍCȚIE, interdicții, s. f. 1. Prevedere legală prin care se interzice săvârșirea anumitor fapte sau acte. 2. Măsură legală sau judecătorească aplicată unui răufăcător sau unui alienat mintal, care constă în interzicerea exercitării anumitor acte juridice. 3. Stare în care se află aceste persoane. [Var.: interdicțiúne s. f.] – Din fr. interdiction, lat. interdictio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu interdicție
FOCOMELÍE s.f. (Med.) Anomalie congenitală constând în aceea că picioarele sau mâinile sunt atașate direct la trunchi. [< fr. phocomélie, cf. gr. phoke – focă, melos – extremitate]. Vezi definitia »
AURĂRÍE, aurării, s. f. 1. Obiecte de aur (1). 2. (Pop.) Mină de aur (1). [Pr.: a-u-] – Aur + suf. -ărie. Vezi definitia »
CAROTENEMÍE s.f. v. carotinemie. Vezi definitia »
ORTOLOGÍE s.f. Arta de a vorbi corect. [Gen. -iei. / < fr. orthologie, cf. gr. orthos – drept, logos – cuvânt]. Vezi definitia »
HIPERSECRÉȚIE, hipersecreții, s. f. Secreție exagerată a unei glande. – Din fr. hypersécrétion. Vezi definitia »