GENITÍV, genitive, s. n. (Gram.) Caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut. – Din fr. génitif, lat. genitivus [casus]. Vezi definitia »

GERUNDÍV s. n. (în limba latină) formă verbală cu sens pasiv dublat de cel de necesitate, de la tema gerunziului; (în franceză) una dintre formele participiului prezent. (< lat. gerundivus, fr. gérondif) Vezi definitia »

INACTÍV, -Ă adj. 1. Care nu lucrează, nu face nimic; leneș, trândav. 2. (Despre substanțe) Care nu reacționează. [Cf. fr. inactif]. Vezi definitia »

CONTRACEPTÍV, -Ă adj., s. n. anticoncepțional. (< fr. contraceptif) Vezi definitia »

DOLOSÍV, -Ă adj. (Despre contracte) Făcut prin înșelăciune, cu caracter de dol. [Var. doloziv, -ă adj. / < fr. dolosif]. Vezi definitia »