TRICOTÍN s.n. Țesătură specială folosită pentru taioare și mantouri. [Var. tricotină s.f. / < fr. tricotine]. Vezi definitia »

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopul curative. – Din bg. pelin. Vezi definitia »

PROTEROGÍN, -Ă adj. care prezintă proteroginie; protogin. (< fr. protérogyne) Vezi definitia »

LAMBRECHÍN, lambrechine, s. n., lambrechini, s. m. 1. S. n. Draperie așezată în partea superioară a unei deschideri (ușă, fereastră etc.). 2. S. n. Element decorativ de construcție al cornișelor, al balustradelor etc. 3. S. m. Ornament în formă de panglică pe care este scrisă o deviză, care împodobește un scut sau o stemă. – Din fr. lambrequin. Vezi definitia »

ȚEPELÍN s. n. v. zeppelin. Vezi definitia »