VETURÍN s.m. (Liv.) Conducător al unei trăsuri; birjar. [< it. vetturino]. Vezi definitia »

ANTINEUTRÍN s.m. Particulă elementară care se presupune că ia naștere în procesele nucleare, nedescoperită încă experimental. [Pron. -ne-u-, var. antineutrino s.m. / < fr. antineutrino]. Vezi definitia »

POPLÍN s. n. țesătură de bumbac mercerizat, cu urzeala mai subțire decât băteala. (< fr. popeline, germ. Poplin, rus. poplin) Vezi definitia »

DIVÍN, -Ă, divini, -e adj. 1. Considerat că provine de la Dumnezeu sau de la zei, în felul lui Dumnezeu sau al zeilor; dumnezeiesc, ceresc. ♦ Făcut de oameni în slujba sau pentru preamărirea lui Dumnezeu; bisericesc, religios. 2. Fig. Înzestrat cu însușiri cu totul excepționale; minunat. Voce divină. – Din fr. divin, lat.divinus. Vezi definitia »

mabeín (-nuri), s. n. – Cabinetul unui prinț. Tc. mabeyn (Șeineanu, II, 74; Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. mabeingiu, s. m. (înv., funcționar într-un cabinet), din tc. mabeynci. Vezi definitia »