Definita cuvantului intonație
INTONÁȚIE, intonații, s. f. 1. (Muz.) Emitere (corectă) a înălțimii unui sunet. 2. Variație de înălțime a vocii în timpul vorbirii, interpretării unui text etc.; inflexiune, ton, accent. [Var.: (rar) intonațiúne s. f.] – Din fr. intonation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu intonație
APOSTAZÍE s.f. 1. Revoltă, răzvrătire, răscoală împotriva unei stăpâniri. 2. Renunțare publică la o religie. ♦ Renegare a unei doctrine sau a unei concepții. [Gen. -iei. / < ngr. apostasia, cf. fr. apostasie, it., lat. apostasia, gr. apostasis – părăsire]. Vezi definitia »
șodomăníe, șodomăníi, s.f. (reg.; mai ales la pl.) glumă. Vezi definitia »
EXPIRÁȚIE, expirații, s. f. Act fiziologic prin care se elimină din plămâni aerul inspirat; expirare. – Din fr. expiration, lat. expiratio. Vezi definitia »
triminíe (-íi), s. f. – Trimestru. Ngr. τριμηνία (Tiktin). Sec. XIX, înv. Vezi definitia »
MISTAGOGÍE s. f. Inițiere în misterele religioase făcută de mistagogi. – Din fr. mystagogie. Vezi definitia »