orfán (orfánă), adj. – Copil fără (unul din) părinți. – Var. (înv.) și mr. oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. și mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfăo. – Der. orfană, s. f. (fată fără părinți); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s. n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, înv.; orfelinat, s. n. (casă de orfani), din fr. orphelinat. Vezi definitia »

MILEZIÁN, -Ă, mileziéni, -e, s.m. și f., adj. (Persoană) care făcea parte din populația de bază a coloniei elene Milet din Asia Mică sau era originară de acolo. (cf. engl. milesian < lat. mīlēsius < gr. mīlēsios < gr. Mīlētos = Milet) [et. AHDEL] Vezi definitia »

DANUBIÁN, -Ă, danubieni, -e, adj. Din regiunea Dunării; dunărean. [Pr.: -bi-an] – Din fr. danubien. Vezi definitia »

GALOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (cel) care admiră fără rezerve tot ceea ce este francez. (< fr. gallomane) Vezi definitia »

BUDAPESTÁN, -Ă, budapestáni, -e, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care locuiește în Budapesta (capitala Ungariei) sau care este originară de acolo. 2. Adj. Care aparține Budapestei sau locuitorilor săi, privitor la Budapesta sau locuitorii săi. (Budapesta (n.pr.) + suf. -an⁴; cf. fr. budapestois) Vezi definitia »