Definita cuvantului orfan
orfán (orfánă), adj. – Copil fără (unul din) părinți. – Var. (înv.) și mr. oarfăn. Ngr. ỏρφανός (Cihac, II, 630; Roesler 573; Gáldi 215) var. și mr. din lat. *orphanus (Candrea-Dens., 1274; REW 6105), cf. it. orfano, v. fr. orfene, cat. orfe, port. orfăo. – Der. orfană, s. f. (fată fără părinți); orfanotrofiu (var. orfanotrofie), s. n. (orfelinat), din mgr. ὀρφανοτροφεϊον, sec. XVII, înv.; orfelinat, s. n. (casă de orfani), din fr. orphelinat.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu orfan
TIBETÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Tibet. ◊ (s. f.) limbă din grupul tibeto-birman, cu numeroase dialecte, vorbită în Tibet, Pakistan, Birmania și Nepal. (< fr. tibétain) Vezi definitia »
BOGDAN, Damian P. (1907-1991, n. Buteșri, Basarabia), istoric și slavist român. Prof. univ. la București. Creator de școală în domeniul științelor auxiliare ale istoriei („Caracterul limbii textelor slavo-române”, „Compendiu al paleografiei româno-slave”). Vezi definitia »
AMICROBIÁN, -Ă adj. Care nu conține microbi. [Pron. -bi-an. / cf. fr. amicrobien]. Vezi definitia »
BOSTÁN, bostani, s. m. (Reg.) 1. Dovleac. ♦ Fig. (Ir.) Cap. 2. Pepene verde. – Tc. bostan. Vezi definitia »
motorán, motoráni, s.m. (reg.) om prost, bleg. Vezi definitia »