CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution]. Vezi definitia »

torcăríe, torcăríi, s.f. (reg.) 1. meseria torcătoarei. 2. șezătoare unde se toarce. Vezi definitia »

ANGIOGRAFÍE s. f. Studiu radioscopic sau radiografic al vaselor sanguine după introducerea unor substanțe radioopace. [Pr.: -gi-o-] – Din fr. angiographie. Vezi definitia »

OPINCĂRÍE, opincării, s. f. (Rar) Atelier sau magazin în care se confecționează sau se vând opinci. – Opincă + suf. -ărie. Vezi definitia »

CÂINÍE s. f. Atitudine sau faptă plină de răutate, de cruzime; câinoșenie. – Câine + suf. -ie. Vezi definitia »