Definita cuvantului circumlocuție
CIRCUMLOCÚȚIE s.f. Expunere pe ocolite a unei idei care poate fi redată direct, mai concis; perifrază. [Gen. -iei, var. circumlocuțiune s.f. / < lat. circumlocutio < circum – împrejur, loqui – a vorbi, cf. fr. circonlocution].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu circumlocuție
ISTEROLOGÍE s. f. figură retorică prin care se spune întâi ceea ce ar fi trebuit spus în al doilea rând. (< it. isterologia, lat. hysterologia) Vezi definitia »
CHINOLOGÍE s. f. elem. cinologie. Vezi definitia »
EUTOCÍE, eutocii, s. f. Naștere normală, fără complicații. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutocie. Vezi definitia »
PIOGENÍE s. f. producere de puroi; piogeneză. (< fr. pyogénie) Vezi definitia »
DEFECÁȚIE s.f. Defecare. [Gen. -iei, var. defecațiune s.f. / cf. fr. défécation, lat. defaecatio]. Vezi definitia »