ECOGENÉZĂ s. f. 1. proces de formare a condițiilor ecologice. 2. stabilire a unor relații între organisme și mediu în cursul evoluției. (< fr. écogenèse) Vezi definitia »

ívră (-re), s. f. – Femeie de moravuri ușoare. Ngr. ὔδρα (Graur, BL, V, 68). Vezi definitia »

HÓRĂ¹, hore, s. f. 1. Dans popular românesc cu ritm domol în care jucătorii se prind de mână formând un cerc închis; cerc format de aceia care execută acest dans; melodia după care se execută acest dans. Dacă ai intrat în horă, trebuie să joci (= dacă te-ai apucat de un lucru, trebuie să te ții de el). ♦ (Pop.) Petrecere țărănească unde se dansează jocuri populare. ◊ Expr. A ieși la horă = a intra (ajungând la vârsta cuvenită) în rândul fetelor și al flăcăilor care joacă la horă. A se găti ca la horă = a se îmbrăca cu hainele de sărbătoare. 2. Fig. Scandal, tărăboi. 3. (Astron.) Coroană boreală. [Pl. și: hori] – Bg. horo (ngr. horos). Vezi definitia »

BĂRDĂCÚȚĂ, bărdăcuțe, s. f. Diminutiv al lui bărdacă (1). – Bărdacă + suf. -uță. Vezi definitia »

CRUCÉTĂ, crucete, s. f. Platformă mică, semicirculară, din lemn sau din metal, fixată deasupra unei nave, servind la ancorarea arboretului. – Din it. crocetta (după cruce). Vezi definitia »