Definita cuvantului invocație
INVOCÁȚIE, invocații, s. f. Faptul de a invoca; chemare în ajutor. ♦ Spec. Chemare (cu valoare stilistică) adresată de către un poet muzei pentru a-l ajuta în realizarea creației sale artistice. ♦ Procedeu stilistic prin care oratorul sau scriitorul interpelează un personaj (de obicei istoric) absent. [Var.: invocațiúne s. f.] – Din fr. invocation, lat. invocatio, -onis.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu invocație
IPSOCROMÍE, ipsocromii, s. f. V. hipsocromie. Vezi definitia »
FRÉZIE s. f. plantă floricolă de seră, originară din Africa de Nord, cu frunze liniare ce se îmbracă una pe alta și cu inflorescențe în formă de cime. (< lat. freesia, germ. Freesie) Vezi definitia »
PERFÚZIE s.f. Introducere picătură cu picătură a sângelui sau a unei substanțe medicamentoase în arteră sau în venă în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. perfusion, cf. lat. perfusio]. Vezi definitia »
TELANGIECTAZÍE, telangiectazii, s. f. (Med.) Dilatație a vaselor mici sau terminale, care apare de obicei pe nas și pe pomeții obrajilor. [Pr.: -gi-ec-] – Din fr. télangiectasie. Vezi definitia »
MONOTONÍE, monotonii, s. f. Lipsă de varietate în ton; ceea ce este monoton. ♦ Fig. Lipsă de variație sau de varietate; uniformitate plictisitoare. – Din fr. monotonie. Vezi definitia »