ELOCUȚIÚNE s.f. 1. Fel de exprimare a ideilor, a gândurilor. ♦ (Ret.) Alegerea și dispunerea cuvintelor într-un discurs. 2. Parte a retoricii care tratează problemele de stil. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. elocutio, fr. élocution]. Vezi definitia »

ARDENNE [ardén], Manfred baron von (1907-1997), fizician și electrotehnician german. Lucrări în domeniul tehnicii radiofonice, fizicii electronice și ionice a izotopilor radioactivi. Vezi definitia »

AVERSIÚNE, aversiuni, s. f. Sentiment de dezgust sau de antipatie profundă față de cineva sau ceva. [Pr.: -si-u-] – Din fr. aversion, lat. aversio, -onis. Vezi definitia »

EXPOLIȚIÚNE s. f. figură retorică, constând în reluarea unei idei cu alte cuvinte. (< fr. expolition) Vezi definitia »

MĂTĂCIÚNE, mătăciuni, s. f. v. mătăcină. Vezi definitia »