PENSULÁȚIE s.f. 1. Pensulare; (p. ext.) trăsătură de penel, specifică unui pictor. 2. (Med.) Badijonare (cu o pensulă). [Gen. -iei. / < pensula]. Vezi definitia »

MIZÉRIE s.f. 1. Stare de sărăcie extremă. ◊ De mizerie = sărăcăcios, insuficient. ♦ Aspect exterior care dovedește o mare sărăcie; stare vrednică de plâns, de milă. 2. (La pl.) Lipsuri, griji; neplăceri, supărări, șicane. [Gen. -iei. / < lat. miseria, cf. fr. misère]. Vezi definitia »

BECHÍE s. f. 1. Dispozitiv așezat la coada fuzelajului unui avion, care servește la rezemarea acestuia pe sol. 2. Piesă de metal situată sub elicea unei ambarcații cu motor, care protejează elicea când se navighează în ape puțin adânci. – Fr. béquille [de queue]. Vezi definitia »

vâlhovníe s.f. (înv.) magie. Vezi definitia »

categoríe (categoríi), s. f. – Noțiune fundamentală care exprimă proprietățile și relațiile esențiale ale obiectelor și fenomenelor, clasă. – Var. catigorie (înv.). Mr. cătigurie „calomnie”. Ngr. ϰατηγορίς (Gáldi 161). Sec. XVIII. Var. se folosea mai ales cu sensul din mr. – Der. categorisi (mr. cătigurisescu), vb. (a clasifica, a aranja pe categorii; înv., a dojeni; înv., a calomnia); din ngr. ϰατηγορῶ (viitor ϰατηγορίσω); categoric, adj., din fr. Vezi definitia »