TĂBĂCĂRÉSC, -EÁSCĂ, tăbăcărești, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține tăbăcarilor, privitor la tăbăcari. ◊ Lână tăbăcărească = lână care se smulge de pe pielea de oaie dată la tăbăcit. 2. S. f. Numele unui joc de cărți. – Tăbăcar + suf. -esc. Vezi definitia »

ASTERÍSC, asteriscuri, s. n. Semn tipografic, în formă de stea, care trimite la o notă sau care se pune înaintea elementelor (lexicale) neatestate și reconstituite. – Fr. astérisque (lat. lit. asteriscus). Vezi definitia »

BUSC s.n. Ieșitură pe fundul unei ecluze pe care se sprijină partea inferioară a porților. [< fr. busc, cf. it. busco]. Vezi definitia »

OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque. Vezi definitia »

treasc, treáscuri, s.n. (înv.) 1. tun mic, primitiv, pentru producerea focurilor de artificii la serbări. 2. veselie. 3. ogrinji, gunoi. Vezi definitia »