ANTRACHINÓNĂ s. f. Substanță chimică alcătuită din cristale gălbui și servind de bază multor materii colorante. – Fr. anthraquinone. Vezi definitia »

ACUARÉLĂ (‹ fr., it. {i}) s. f. 1. Tehnică picturală în care se folosesc culori diluate în apă, cu efecte de transparență. Înfloritoare în arta europeană a sec. 18 și 19 (W. Turner, J. Constable, G. Rouault, M. Fortuni, A. Menzel ș.a.), a. cunoaște o dezvoltare accentuată în arta românească din secolul trecut (A. Chladek, I. Negulici, Mișu Popp ș.a.). Se remarcă a. lui Carol Popp de Szathmari. Valoroase sînt a. lui Th. Aman, N. Grigorescu, Șt. Luchian, N. Tonitza, Fr. Șirato, N. Dărăscu, Nutzi Acontz ș.a., iar cu Max Arnold a. atinge o culme a calității artistice. În arta contemporană, se consacră a. Maria Constantin, Clara Cantemir, Balogh Lajos, I. Murariu, un loc deosebit ocupîndu-l lucrările lui Corneliu Baba, de o excepțională forță expresivă. ♦ Pictură executată în această tehnică. 2. Vopsea solidă folosită în a. (1). Vezi definitia »

HIALINÓZĂ s.f. (Med.) Transformare patologică a substanței fundamentale a țesutului conjunctiv într-o masă sticloasă. [Pron. hi-a-. / < fr. hyalinose]. Vezi definitia »

FOTOLECTÚRĂ s. f. (inform.) sistem de citire a informațiilor conținute în cartele sau benzi perforate etc. (< fr. photolecture) Vezi definitia »

OFÉNSĂ s. f. cuvânt, faptă jignitoare; insultă, injurie. (< fr. offense, lat. offensa) Vezi definitia »