HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce]. Vezi definitia »

ANOFELOGÉN, -Ă, anofelogeni, -e, adj. (Despre terenuri, bălți etc.) Care constituie un focar de dezvoltare a țânțarilor anofeli. – Fr. anophelogène (< gr.). Vezi definitia »

MILIRÖNTGEN [-RÖNT-GHEN] s.m. unitate electrostatică de radiație, a mia parte dintr-un röntgen. (< fr. milliröntgen) Vezi definitia »

stấnjen², stấnjeni, s.m. (înv.) piedică. Vezi definitia »

TOT-TERÉN adj. inv. (despre autovehicule) echipat astfel încât să poată circula, cu aceleași performanțe, pe orice teren. (după fr. tout-terrain) Vezi definitia »