crîncen (crấncenă), adj. – Crud, cumplit, atroce, sîngeros, nemilos. – Var. crinced. Sl. krąčina (Miklosich, Slaw. Elem., 27; Cihac, II, 81; Byhan 316; Löwe 45; Graur, Rom., LIII, 384), care apare numai cu sensul de „epilepsie”, dar care trebuia să însemne și „turbare, furie”, cf. krąčinjati sę „a turba”, rus. kryčenji „violent” (Skok 67). – Der. (în)crîncena, vb. (a înspăimînta, a teroriza); crîncenie, s. f. (cruzime, ferocitate). Vezi definitia »

PSIHOGÉN, -Ă adj. Care apare datorită influențelor psihicului. [< fr. psychogène]. Vezi definitia »

HALOGÉN s.m. (Chim.) Denumire generică dată elementelor fluor, clor, brom și iod, care se pot combina direct cu metalele, dând săruri. // adj. Care dă naștere la săruri. / < fr. halogène, cf. gr. hals – sare, gennan – a produce]. Vezi definitia »

SEN s.m. Monedă divizionară în Japonia și Kampuchia, valorând a suta parte dintr-un yen, respectiv dintr-un riel. [< fr. sen < cuv. japonez]. Vezi definitia »

AVANTRÉN, avantrenuri, s. n. Partea anterioară a unei mașini agricole pe roți, care asigură stabilitatea mașinii și uniformitatea lucrului. – Fr. avant-train. Vezi definitia »