cronțír, cronțíre, s.n. (înv.) clondir. Vezi definitia »

clondír (clondíre), s. n. – Carafă, sticlă. – Var. crondir. Mr. clondir, megl. clundir. Ngr. ϰρυωντήριον (Vasmer, Gr., 81; cf. Cihac, II, 648), cf. ngr. ϰροντήρι, bg. krondir, sb. kondir, kondír (sec. XV). Der. directă din bg. (Berneker 558) pare probabilă numai pentru var. Vezi definitia »

mușír, mușíri, s.m. (înv.) pașă cu trei tuiuri; generalisim. Vezi definitia »

KEVÍR s.n. Fund al unei depresiuni, în regiunile premontane din Iran, pustiu, cu argile sărate. (cf. germ. Kewir) Vezi definitia »

PIR s. m. Plantă erbacee perenă din familia gramineelor, cu rizom târâtor, cu frunze liniare aspre și cu flori verzi, grupate în spice, care crește spontan, împiedicând dezvoltarea plantelor de cultură (Agropyrum repens). ◊ Pir pădureț = specie înaltă de pir, care ajunge până la 1 m, cu frunzele aspre, cenușii-verzui și cu spicul lung și subțire (Agropyrum caninum). – Din bg. pir. Vezi definitia »