OPÚNE vb. I. tr. 1. a pune în fața cuiva sau a ceva, ca împotrivire, un lucru, un argument etc. 2. a pune față în față, a compara. II. refl. a se împotrivi. (< lat. opponere, după fr. opposer) Vezi definitia »

INGRESIÚNE, ingresiuni, s. f. Înaintare a mării în unele porțiuni mai coborâte ale continentelor, în special prin gurile fluviilor, formând adesea golfuri. – Din fr. ingression, lat. ingressio, -onis. Vezi definitia »

AFIRMAȚIÚNE s.f. v. afirmație. Vezi definitia »

RAȚIÚNE, ratiuni, s. f. Facultatea omului de a cunoaște si a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor, operând cu judecăți si rationamente bazate pe logica umana consacrata; a avea ~ = a fi rational, logic in gandire sau exprimare. Vezi definitia »

COMPREHENSIÚNE s. f. 1. putere de pătrundere, de înțelegere; comprehensivitate. 2. (log.) conținut (3). (< fr. compréhension, lat. comprehensio) Vezi definitia »