HULUÍT, -Ă, huluiți, -te, adj. V. huruit². Vezi definitia »

MEGALOCÍT, megalocite, s. n. (Biol.) Celulă roșie, mare, care apare în sânge în cursul anemiei pernicioase. – Din fr. mégalocyte. Vezi definitia »

MUSCOVÍT s.n. Varietate de mică incoloră sau de culoare alb-gălbuie, folosită ca izolant termic și electric. [< fr. muscovite, rus. muskovit]. Vezi definitia »

mărgărít (mărgăríte), s. n. – 1. Perlă. – 2. Plantă (Loranthus europaeus). – Var. mărgărint. Ngr. μαργαρίτης (Candrea; Scriban), cf. bg., sb. margarit. Este cuvînt identic cu mărgăritar, s. n. (perlă, plantă; Loranthus europaeus, Convallaria maialis), mr. mărgăritar(e), din ngr. μαργαριτάρι (Murnu 35; Meyer 260), cf. alb., bg. margaritar. – Der. mărgăritărea, s. f. (iris). Mărgărită (var. margarită), s. f. (margaretă, Chrysanthemus leucanthemum), din fr. marguerite, a fost apropiat fonetic de mărgăritar. Cf. mărgea. Vezi definitia »

MOLIBDÍT s.n. Mineral format din oxizi de fier și molibden. [< fr. molybdite]. Vezi definitia »