Definita cuvantului iris
ÍRIS, (I) irisuri, s. n., (II) iriși, s. m. I. S. n. 1. Membrană circulară, colorată a ochiului, situată înaintea cristalinului, în mijlocul căreia se găsește pupila. 2. Diafragmă cu diametru variabil, folosită la instrumentele optice pentru a regla fasciculul de lumină care pătrunde în instrument. II. S. m. (Bot.) Stânjenel. – Din fr., lat. iris.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iris
PERMÍS, permise, s. n. Autorizație scrisă, eliberată de un for competent, în virtutea căreia cineva poate exercita o profesiune sau poate beneficia de anumite drepturi. Permis de vînătoare. – Din fr. permis. Vezi definitia »
IHTIÓRNIS s.f. Pasăre fosilă de apă asemănătoare pescărușului, cu aripi bine conformate și cu o creastă pe stern, care se hrănea cu pești. [< fr. ichtyornis, cf. gr. ichthys – pește, ornis – pasăre]. Vezi definitia »
EPISTÁXIS s. n. Hemoragie nazală. – Din fr. épistaxis. Vezi definitia »
DICHÍS, dichisuri, s. n. (Pop. și fam.) 1. (La pl.; adesea fig.) Obiecte mărunte, piese, accesorii (lipsite de importanță) care completează un sistem și ajută la buna lui funcționare. ◊ Loc. adv. Cu dichis (sau cu tot dichisul) = cu toate cele necesare, fără să lipsească nimic; cu grijă, ordonat. 2. Podoabă, găteală, ornament. – Din dichisi (derivat regresiv). Vezi definitia »
PLANÓRBIS s. m. Melc de apă dulce cu cochilia spiralată într-un singur plan (Planorbis). – Din lat. Planorbis, numele științific al melcului. Vezi definitia »