HIPERGEOMÉTRIC, -Ă adj. (Mat.) Funcție hipergeometrică = funcție care se definește ca suma seriei studiate de Gauss, având ca soluție o ecuație diferențială. [< fr. hipergéométrique]. Vezi definitia »

OPTOELECTRÓNIC, -Ă I. adj. referitor la optoelectronică. ♦ dispozitiv ~ = dispozitiv care transformă un semnal luminos într-unul electric și invers. II. s. f. ramură a fizicii care studiază relațiile dintre electronică și radiațiile luminoase. (< fr. optoélectronique) Vezi definitia »

RADIOTELEGRÁFIC, -Ă, radiotelegrafici, -ce, adj. Care aparține radiotelegrafiei, privitor la radiotelegrafie. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiotélégraphique. Vezi definitia »

mertíc (mertíce), s. n. – 1. Măsură de capacitate pentru solide, cu valoare variabilă, echivalînd între 1 și 7 litri. – 2. Uium. – 3. Rație, porție. Origine neclară. Pare să provină din ngr. μεριτιϰόν, ngr. μερτιϰόν „parte”, de unde a trecut în v. sb. mèrtik (sec. XIV, cf. Vasmer, Gr., 97), sb., cr., slov. mertuk, mag. mérték. Cuvîntul se explică în ngr. prin μερίδιον „parte”, μερίζω „a împărți”. Fără îndoială, se poate explica prin mag. mérték, considerat ca der. din mérni „a măsura” (Cihac, II, 515; Miklosich, Fremdw., 110; Berneker, II, 38; Gáldi, Dict., 94). Der. din ngr. merge mai bine cu sensul al treilea și cu der. mertici, vb. (a rupe în bucăți, a bucățeli). Vezi definitia »

IMAGÍSTIC, -Ă adj. Referitor la imagism; de (cu) imagini. [Cf. engl. imagistic, fr. imagistique]. Vezi definitia »