Definita cuvantului ison
ISÓN, (rar) isoane, s. n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ◊ Expr. A ține (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susține vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [Acc. și; íson] – Din ngr. íson.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ison
spión (-ni), s. m. – Iscoadă. – Var. șpion. Mr. spion. Fr. espion, it. spione, cf. ngr. σπιούνος, alb. spiun; var. din germ. Spion. – Der. spiona, vb. (a iscodi, a pîndi), din fr. espionner; spionaj, s. n., din fr. espionnage. Vezi definitia »
ECTROPIÓN s. n. Afecțiune oftalmologică manifestată prin întoarcerea pleoapelor în afară din cauza unei conjunctivite granuloase. [Pr.: -pi-on] – Din fr. ectropion. Vezi definitia »
SAUVIGNON [SO-VI-NIÓN] s. n. soi de viță de vie din Franța, cu ciorchinii mici, cilindrici, îndesați și boabe verzui, ușor transparente. ◊ vin din acest soi de viță. (< fr. sauvignon) Vezi definitia »
EMBRIÓN s. m. 1. primul stadiu de dezvoltare a unui organism, de la fecundarea ovulului până la formarea deplină a organelor. ◊ germen al unei plante existente în sămânța din care aceasta va lua naștere prin germinație. 2. (fig.) început, germen de la care pornește un lucru, o acțiune. (< fr., gr. embryon) Vezi definitia »
AUBUSSON [obüsǒ], localit. în centrul Franței (Marche); 6,2 mii loc. (1982). Celebră prin producția manufacturilor de tapiserii din sec. 17. Vezi definitia »