MENÍT, -Ă, meniți, -te, adj. 1. Care are menirea, rostul, misiunea, sarcina (de a...); care are scopul (să...); hotărât, sortit, destinat, ursit, predestinat. 2. (În credințe și superstiții) Descântat; vrăjit, fermecat. – V. meni. Vezi definitia »

SCROBÍT¹ s. n. Faptul de a scrobi. – V. scrobi. Vezi definitia »

OROFÍT, -Ă adj. (Despre plante) Adaptat mediului alpin. [< fr. orophyte, cf. gr. oros – munte, phyton – plantă]. Vezi definitia »

ACONÍT, aconiți, s. m. (Bot.) Omag. – Din fr. aconit. Vezi definitia »

METABISULFÍT, metabisulfíți, s. m. (Chim.) Sare a unui acid care, adăugată în soluție apoasă diluată, trece în sulfitul acidului respectiv și este folosită în vinificație. – Din fr. métabisulfite. Vezi definitia »