DEPÓZIT, depozite, s. n. 1. Loc, clădire în care se păstrează materiale de construcție, mărfuri etc., magazie. ♦ Formație militară care aprovizionează unitățile armatei cu materiale, muniții etc. 2. Ceea ce se depune spre păstrare; (în special) bani sau hârtii de valoare depuse în păstrare la o instituție bancară. ◊ Loc. adv. În depozit = în păstrare. ♦ Depozit legal = fond de cărți constituit prin predarea obligatorie de către tipografii și edituri a unui număr de exemplare din fiecare volum tipărit marilor biblioteci publice din țară. 3. Strat format prin sedimentarea substanțelor solide dizolvate sau aflate în suspensie într-un lichid; sediment. – Din lat. depositum (cu unele sensuri după fr. dépôt). Vezi definitia »

porcít, porcítă, adj. (înv.) devenit porc; prefăcut, transformat în porc. Vezi definitia »

CLEVEÍT s.n. Varietate de pehblendă de culoare neagră-brună, care, prin încălzire, degajează o mare cantitate de heliu. [Pron. -ve-it. / < fr. clévéite]. Vezi definitia »

AEROFÍT, -Ă adj., s.f. (Plantă) care trăiește pe alte plante fără să le extragă lor sau solului hrana. [< fr. aérophyte]. Vezi definitia »

EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »