Definita cuvantului ispititor
ISPITITÓR, -OÁRE, ispititori, -oare, adj. 1. Care ispitește; ademenitor, tentant; p. ext. fermecător. 2. (Înv.) Care cercetează, iscodește. – Ispiti + suf. -tor.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ispititor
PONTATÓR1 s. m. cel care pontează la jocurile de noroc; pont. (după fr. pointeur) Vezi definitia »
DĂLTUITÓR, -OÁRE, dăltuitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care dăltuiește. [Pr.: -tu-i-] – Dăltui + suf. -tor. Vezi definitia »
PERSIFLATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care persiflează; zeflemist, zeflemitor. [Cf. fr. persifleur]. Vezi definitia »
TRANSDUCTÓR s.n. (Electr.) Dispozitiv care permite transformarea unei mărimi fizice; transformator de energie acustică în energie electrică etc. ♦ (Telec.) Amplificator magnetic. [< fr. transducteur]. Vezi definitia »
lăór (-ri), s. m. – Fuior de in sau de cînepă. – Var. lior. Origine îndoielnică. După Tiktin și Scriban din lat. liber (bot.), tratat ca febris › fior, cf. REW 5011. Vezi definitia »