Definita cuvantului izbândi
IZBÂNDÍ, izbândesc, vb. IV. 1. Intranz. A învinge (în luptă), a fi victorios; a birui, a triumfa. 2. Tranz. A reuși într-o acțiune, a izbuti să realizeze ceva. ♦ A duce la îndeplinire; a realiza, a împlini. – Din sl. izbondon.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu izbândi
îngrădí (îngrădésc, îngrădít), vb. – 1. A închide, a astupa. – 2. A împrejmui, a îngrădi. – 3. A pune limite, a stăvili. – 4. A stăpîni, a subjuga. – 5. A împleti, a face cozi. – 6. (Refl.) A se pune la adăpost, a se apăra. – 7. (Refl.) A se înțelege, a se avea bine. – Mr. ngărdire, megl. angărdés, angărdiri. Sl. graditi (Cihac, II, 115; DAR), cf. bg. gradjă, sb. graditi, rus. goroditĭ, și de asemenea gard, grădină. – Der. neîngrădit, adj. (fără îngrădire, deschis; nelimitat); îngrăditor, adj. (care îngrădește); îngrăditură, s. f. (gard, împrejmuire; înv., fortificație); îngrădeală, s. f. (separare); îngrădiș, s. n. (înv., gard); desgrădi, vb. (a scoate gardul, a desface o împrejmuire). Vezi definitia »
UNDÍ1, undesc, vb. IV. Tranz. și intranz. A pescui cu undița. ♦ Fig. A sonda, a iscodi. – Din sl. onditi. Vezi definitia »
săcădí1, săcădésc, vb. IV (reg.) a seca. Vezi definitia »
BOHÉMOND I [bóemunt] (c. 1050-1111), conducător normand din Italia de Sud. Participant la prima cruciadă (1096-1099); a întemeiat principatul Antiohiei, al cărui prim conducător a fost (1098/1099-1111). Vezi definitia »
ORGANDÍ s. n. țesătură de bumbac sau de in foarte fină, transparentă, aspră la pipăit, din fire răsucite și apretate. (< fr. organdi) Vezi definitia »