s.m. Persoană care predică din cărțile sfinte, convertind la creștinism: evanghelizatorul Indiilor [Din fr. évangélisateur] ATENTIE: „evanghelizatorul Indiilor” trebuie scris cu italice, fiind exemplu (eu nu stiu cum sa fac) Vezi definitia »

TRANSCENDENTALÍSM s.n. 1. Doctrină filozofică idealistă, întemeiată de Kant, care se bazează pe ideea că formele apriorice ale conștiinței ar preceda experiența și ar constitui condițiile existenței ei. 2. Școală filozofică americană, inițiată de R. W. Emerson (1836) și caracterizată printr-un misticism panteist, care critică de pe poziții romantice capitalismul, propunând rezolvarea problemelor sociale prin autoperfecționarea morală. [Cf. fr. transcendantalisme]. Vezi definitia »

PIETÍSM s.n. Doctrină ascetică protestantă, apărută în Germania în sec. XVII, care admitea că fiecare poate interpreta scriptura în felul lui. [Pron. pi-e-. / < fr. piétisme]. Vezi definitia »

PARLAMENTARÍSM s.n. Sistem de guvernământ în care parlamentul deține puterea supremă. [Cf. fr. parlementarisme]. Vezi definitia »

miserupism, miserupisme s. n. nepăsare, indolență. Vezi definitia »