IZOBÁTĂ s. f. v. izobat [în DN]. Vezi definitia »

póftă (pófte), s. f. – 1. Plăcere, apetit, dorință, rîvnă. – 2. (Banat) Dar de mîncat care se oferă de obicei proaspetelor lăuze. – Var. înv. pohtă. Sl. pochotĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 272; Conev 86), cf. bg. pofta, sb. pohot. Der. din gr. πόθος (Philippide, Principii, 147) nu e posibilă. – Der. poftalnic, adj. (înv., doritor); poftăreț, adj. (cu poftă); pofteală, s. f. (invitație); pofti (var. pohti), vb. (a dori, a jindui, a rîvni; a cere, a solicita; înv., a ruga; a invita, a felicita, a închina (paharul), a oferi), cf. sl. pochoteti; pofticios (var. poftitor), adj. (ahtiat, doritor); nepoftit, adj. (neinvitat, neașteptat; inoportun). Vezi definitia »

CONGRUÉNȚĂ s.f. Acord, concordanță; coincidență. ♦ Relație care arată că două numere sunt congruente în raport cu un anumit divizor comun. ♦ Egalitate a figurilor geometrice. [Cf. fr. congruence, it. congruenza, lat. congruentia]. Vezi definitia »

hreádă s.f. (reg.) 1. locul pe unde se poate trece cu picioarele și căruța prin apă; vad. 2. vale mică. 3. pârâu. Vezi definitia »

BURSÍCULĂ s.f. (Bot.) Organ în formă de pungă. [< fr. boursicule]. Vezi definitia »