Definita cuvantului îmbinare
ÎMBINÁRE, îmbinări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) îmbina și rezultatul ei; unire într-un tot; împreunare, împletire, îngemănare. ♦ (Concr.) Ansamblu rezultat în urma unirii, împreunării sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizează o îmbinare (1). – V. îmbina.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu îmbinare
ÎMPLÂNTÁRE, împlântări, s. f. Acțiunea de a (se) împlânta și rezultatul ei; înfigere: p. ext. fixare, înțepenire. – V. împlânta. Vezi definitia »
CLĂTINÁRE, clătinări, s. f. Acțiunea de a (se) clătina; clătinat. – V. clătina. Vezi definitia »
DENOMINALIZÁRE, denominalizări, s. f. Acțiunea de a (se) denominaliza și rezultatul ei; reducere a valorii nominale a semnelor bănești. – V. denominaliza. Vezi definitia »
DECREPITÁRE s.f. Fenomenul de rupere a cristalelor anumitor săruri din cauza dilatării lor inegale la creșterea bruscă a temperaturii; decrepitație. [Cf. fr. décrépiter]. Vezi definitia »
ECONOMISÍRE, economisiri, s. f. Faptul de a economisi. – V. economisi. Vezi definitia »