ÎNNĂMOLÍT, -Ă, înnămoliți, -te, adj. Înfundat în nămol, acoperit cu nămol; înglodat. [Var.: înnomolít, -ă adj.] – V. înnămoli. Vezi definitia »

presucít, -ă, adj. (reg.) răsucit. Vezi definitia »

chit (-ți), s. m. – Balenă, cetaceu. Ngr. ϰñτος, în parte prin intermediul sl. kitŭ (Murnu 13; cf. Vasmer, Gr., 78). Sec. XVI. Vezi definitia »

MENONÍT, -Ă s.m. și f. Membru al unei secte anabaptiste. [< fr. mennonite, cf. Menno Simons – reformator olandez]. Vezi definitia »

FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito. Vezi definitia »