Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă, finiți, -te, adj. 1. Care are o existență limitată. ♦ (Substantivat, n.) Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei, care au o existență limitată și se pot transforma unele într-altele. 2. (Despre produse, mărfuri etc.) Care a trecut prin toate fazele de transformare a materiei prime și poate fi întrebuințat în scopul pentru care a fost făcut. – V. fini. Cf. fr. fini, it. finito.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu finit
BĂLOȘÍT, -Ă, băloșiți, -te, adj. (Despre vin, zeamă de varză etc.) Care a devenit bălos. – V. băloși. Vezi definitia »
zoolít s. m., pl. zoolíți Vezi definitia »
URANINÍT s.n. Mineral alcătuit din oxid de uraniu; pehblendă. [< fr. uraninite]. Vezi definitia »
SIDEROLÍT s. m. 1. mineral de fier. 2. meteorit dintr-o masă metalică. (< fr. sidérolithe) Vezi definitia »
PLĂNUÍT, -Ă, plănuiți, -te, adj. Pregătit pentru viitor; pus la cale, uneltit, urzit. – V. plănui. Vezi definitia »