SĂBIOÁRĂ, săbioare, s. f. 1. Săbiuță (1). 2. (Iht.) Sabie (2). 3. (Bot.) Gladiolă, săbiuță (2). [Pr.: -bi-oa-] – Sabie + suf. -ioară. Vezi definitia »

COLÉCTĂ s. f. strângere de bani (sau de obiecte) prin contribuție benevolă în scopul ajutorării cuiva. (< fr. collecte, lat. collecta) Vezi definitia »

ARSENIÚRĂ s.f. Compus al arsenului cu un metal. [Pron. -ni-u-. / < fr. arséniure]. Vezi definitia »

POVÁRĂ, poveri, s. f. 1. Greutate (mare) pe care cineva o are de cărat; sarcină, încărcătură. ◊ Loc. adj. De povară = (despre animale) folosit pentru cărat greutăți. 2. Fig. Suferință fizică sau morală; chin, apăsare, trudă, zbucium. ♦ Obligație, însărcinare grea. 3. Veche unitate de măsură pentru greutăți, egală cu 100-125 de ocale, folosită la evaluarea cantității mărfurilor. [Var.: (reg.) povoáră s. f.] – Cf. sl. podŭvora „targă”. Vezi definitia »

BARBÉTĂ² s.f. Parâmă scurtă servind la fixarea sau remorcarea bărcilor de salvare sau a altor ambarcații. [< it. barbetta]. Vezi definitia »