ESCHÍVĂ, eschive, s. f. Procedeu tehnic de apărare folosit în box, care constă în aplecarea laterală a capului sau îndoirea picioarelor, pentru a lăsa lovitura adversarului să treacă pe alături sau pe deasupra. – Din fr. esquive. Vezi definitia »

RĂGUȘEÁLĂ, răgușeli, s. f. Îngroșare și slăbire a vocii provocată de inflamarea laringelui, a coardelor vocale. – Răguși + suf. -eală. Vezi definitia »

vîrcă (-ci), s. f. – 1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga). Vezi definitia »

OPSONÍNĂ s.f. Substanță injectabilă extrasă din seruri imune care are capacitatea de a activa fagocitoza leucocitelor. [Cf. fr., it. opsonine]. Vezi definitia »

SEMIBARIÉRĂ s. f. barieră care închide numai jumătate din lățimea unui drum de acces peste calea ferată. (după fr. demi-barrière) Vezi definitia »