ACOLÍT s.m. și f. Cel care ajută pe cineva (într-o acțiune). ♦ Părtaș al cuiva la uneltiri sau la acțiuni criminale. // s.m. 1. Ajutor al preotului în cultul catolic. 2. Divinitate secundară care însoțește o divinitate principală. [< fr. acolyte, cf. gr. akolythos – servitor, însoțitor]. Vezi definitia »

TULÍT, -Ă, tuliți, -te, adj. (Despre cereale) Culcat la pământ (de ploaie, de vânt); căzut. – V. tuli. Vezi definitia »

WURTZIT VURȚÍT/ s. n. sulfură naturală de zinc. (< germ. Wurtzit, fr., engl. wurtzite) Vezi definitia »

ÎNGHESUÍT², -Ă, înghesuiți, -te, adj. 1. Strâns, îngrămădit (în număr mare într-un spațiu restrâns); ghemuit². ◊ Expr. (Adverbial, rar) A râde înghesuit = a râde înfundat. 2. În care este mare înghesuială; aglomerat. – V. înghesui. Vezi definitia »

NEMULȚĂMÍT, -Ă adj. v. nemulțumit. Vezi definitia »