EMIȚĂTÓR, -OÁRE, emițători, -oare, adj., s. n. 1. Adj. Care emite; emisiv. ◊ Post emițător = post de radioemisiune. 2. S. n. Dispozitiv, aparat sau instalație care emite unde sonore ori electromagnetice sau impulsii de curent. Emițător radio = radioemițător. – Emite + suf. -ător (după fr. émetteur). Vezi definitia »

LIGULIFLÓR, -Ă adj. (despre plante) cu flori ligulate. (< fr. liguliflore) Vezi definitia »

PAGINATÓR, -OÁRE, paginatori, -oare, s. m. și f. Muncitor tipograf care face paginația (1) unui text cules. – Pagina + suf. -tor. Vezi definitia »

BÂRFITÓR, -OÁRE, bârfitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care bârfește. – Din bârfi + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

SECȚIONÓR, secționoare, s. n. Aparat care întrerupe temporar un circuit electric atunci când el trebuie izolat un anumit timp de restul rețelei. [Pr.: -ți-o-] – După fr. sectionneur. Vezi definitia »