întremá (întreméz, întremát), vb. – 1. A mișca, a agita. – 2. (Refl.) A se înzdrăveni, a se face bine. – Var. (Mold., Bucov.) întrarma. De la arm „picior”, cu pref. întru- (Pușcariu, Dacor., I, 235; DAR; Pușcariu, Lr., 358); sensul ar fi, deci, „a pune pe picioare, a scula”. Este mai puțin probabilă der. din lat. trama (Crețu 376; Tiktin). – Der. întremător, adj. (care întremează). Vezi definitia »

TELECINEMÁ s.n. Emisiune de filme cinematografice transmise prin televiziune. [Cf. fr. télécinéma]. Vezi definitia »

ONOMA- /ONOMASIO- /ONOMATO-, -ONÍM, -ONIMÍE elem. „nume, cuvânt”, „semnificație”. (< fr. onoma-, onomasio-, -onyme, -onymie, it. onomato-, cf. gr. onoma, -atos) Vezi definitia »

arma alba Vezi definitia »

AÍDOMA adv. 1. La fel, ca și. 2. (Rar) Aievea, într-adevăr. – A³ + sl. vidomŭ „vizibil”. Vezi definitia »