AMPLIFICÁRE, amplificări, s. f. Acțiunea de a (se) amplifica; mărire, dezvoltare. – V. amplifica. Vezi definitia »

întăfoșáre s.f. (reg.) încotoșmănare, înfofolire, încotoșmare, încroșnare, îmboldorire. Vezi definitia »

EZITÁRE s.f. Faptul de a ezita; șovăială, nehotărâre. [< ezita]. Vezi definitia »

CONJUGÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) conjuga. ◊ flexiunea verbului. ◊ fiecare dintre categoriile în care se împart verbele după terminația infinitivului. 2. îmbinare, unire. 3. mod de înmulțire sexuală în care prin fuzionarea a doi gameți rezultă zigotul. ◊ împerechere a cromozomilor în cursul meiozei. (< conjuga) Vezi definitia »

prăjitoare, prăjitori s. f. (intl.) 1. prostituată. 2. hoață, escroacă. Vezi definitia »