Definita cuvantului împleti
ÎMPLETÍ, împletesc, vb. IV. 1. Tranz. A reuni, a împreuna mai multe fire, jurubițe etc. 2. Tranz. A strânge părul în cozi. 3. Tranz. A lucra diferite obiecte din fire textile răsucite sau toarse ori din nuiele, din flori etc.; spec. a face o împletitură din fire de lână, de bumbac etc. prin tricotare cu andrele. ♦ A face colaci din bucăți de aluat. 4. Refl. recipr. Fig. A se încrucișa, a se întretăia; a se îmbina. 5. Intranz. (Rar; în expr.) A împleti din picioare = a mișca repede din picioare; a dansa. 6. Tranz. Fig. (Înv.) A unelti, a urzi. – În + pleată (pl. plete).
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împleti
LACTI- elem. lact(o)-. Vezi definitia »
pliscotí, pliscotésc, vb. IV (reg.) 1. (despre păsări) a piui. 2. a clefăi, a plescăi. 3. a lovi (cu bățul sau cu palma). Vezi definitia »
iúști interj. – Imită zgomotul făcut de plesnitul biciului. Creație expresivă, cf. bíști, țuști. – Der. iușcă, s. f. (pleasnă de bici; lovitură de bici; femeie neastîmpărată; poșircă), al cărui ultim sens ar proveni, după Bogrea, Dacor., IV, 825 și DAR, din rut. juška „supă”; iuști (var. iușni), vb. (a lovi cu biciul); iușniță, s. f. (bici). Cf. Iordan, BL, IX, 65. Vezi definitia »
chití (-tésc, -ít), vb. – 1. A împodobi, a înfrumuseța, a orna. – 2. A potrivi, a aranja, a orîndui. – 3. A organiza, a plănui, a dispune. – 4. A proiecta, a calcula. – 5. A judeca, a chibzui, a gîndi. Sb. kititi „a înfrumuseța”, sau bg. kyta „buchet” (Cihac, II, 51; Miklosich, Slaw. Elem., 27; Miklosich, Lexicon, 328; Berneker 679). Cu toate că evoluția semantică este firească în toate fazele ei, este rar ca un cuvînt sl. să fi dezvoltat în rom., de la sine, o gamă atît de întinsă de sensuri. Este de presupus că în evoluția sa ar fi influențat vreun cuvînt ca a căta, sau poate ngr. ϰιττάζω „a vedea, a privi”. – Der. chiteală, s. f. (podoabă; giuvaiere, bijuterii; ordine, organizare; aranjare, potrivire; judecată, părere; supoziție, idee). Cf. cuvîntul următor. Vezi definitia »
procití (procitésc, procitít), vb. – 1. A citi. – 2. A repeta. – 3. A recita. – 4. A examina un elev. – 5. A certa, a cicăli. – Var. proceti. Sl. pročitati (Tiktin). – Der. pocitanie (var. prociteală), s. f. (lectură; repetiție), din sl. pročitanie, înv. Vezi definitia »