surít, surítă, adj. (pop.) 1. care a devenit sur. 2. (despre părul capului) încărunțit. Vezi definitia »

ROTOCOLÍT, -Ă, rotocoliți, -te, adj. (Rar) În formă de cerc; circular. [Var.: rotocolát, -ă, rotogolát, -ă adj.] – V. rotocoli. Vezi definitia »

SCAPOLÍT, scapolite, s. m. Mineral amorf, incolor sau opac, rezultat din unirea unui silicat de calciu cu unul de aluminiu, care se întâlnește în unele roci vulcanice. – Din fr. scapolite. Vezi definitia »

ÎNVINUÍT, -Ă, învinuiți, -te, adj. Care este sau a fost învinuit. ♦ (Substantivat) Persoană aflată sub urmărire penală; acuzat, inculpat, pârât. – V. învinui. Vezi definitia »

ȚÂRÂÍT², țârâituri, s. n. Faptul de a țârâi²; (concr.) sunetul, zgomotul produs astfel; țârâitură. – V. țârâi². Vezi definitia »