Definita cuvantului împlinire
ÎMPLINÍRE, împliniri, s. f. Acțiunea de a (se) împlini și rezultatul ei. – V. împlini.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu împlinire
DEUTERÁRE s.f. (Chim.) Operația de înlocuire cu deuteriu, în prezența catalizatorilor, a hidrogenului din substanțe organice. [După fr. deutération]. Vezi definitia »
BOÁRE s. f. Adiere plăcută de vânt. – Lat. boreas. Vezi definitia »
SUBORDONÁRE s. f. 1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere. 2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent. 3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona) Vezi definitia »
NEPLĂCÉRE, (2) neplăceri, s. f. 1. Stare sufletească sau fiziologică produsă de ceva neplăcut; lipsă de plăcere, p. ext. de simpatie pentru ceva sau pentru cineva; silă, dezgust. 2. Necaz, supărare, nemulțumire îndurate de cineva. – Ne- + plăcere. Vezi definitia »
MELASÁRE, melasări, s. f. Acțiunea de a melasa și rezultatul ei. – V. melasa. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z